sâmbătă, 23 februarie 2019

darul


fiecare ființă
are nevoie de cineva care s-o închine
nevăzut
cu un gest ce crește din credința
că întâlnirile pictate în clipă
nu-s întâmplătoare

viața ce ne atinge în fugă
ne e dată
ca s-o dăruim mai departe
în jocul fără sfârșit
care este dragostea

ea își face locaș oriunde
îi este chemat numele

marți, 12 februarie 2019

sunt fericit


când te văd, pot să uit de griji,
chipul tău îmi luminează calea în noapte.

merg pe cărări nebătute
cu sentimentul că ele mi se aștern la picioare.

ochii tăi sunt ferestre
prin care văd bunătatea lui Dumnezeu
ce ne iese înainte
ca o suflare ce sporește dorul,
împletindu-ne,
uitându-ne în celălalt.

trăim clipa,
amurgul și răsăritul contopite.

cearta cu sine a lumii se stinge,
grăuntele de muștar își aruncă spre cer
brațele încrucișate-nlăuntru.

trecerea vremii se odihnește la umbra lui,
în semnele cuielor,
aceste puncte în care se sprijină universul
când sare dintr-o dimensiune în alta.


sâmbătă, 9 februarie 2019

pomană


tot ce trăiești e primit de pomană.
iei, mulțumind: bogdaproste!
lucrurile se aranjează ca prin minune
în labirintul în care întâlnirile
sunt mai importante ca ieșirea,
căci timpul crestează în ochi
un semn purtător de speranță
pentru miriade de ființe
cu stomacurile arse de foame,
cerând milostenia asta imposibilă,
iubirea ce ne scoate din fire.