flutură pânze mai iuţi ca lumina
vocea-i un burghiu aurit
ieşit din coridorul de gheaţă
o dată cu peştii
atinşi de tristeţea pescăruşilor rotitori
desprinse, perdele de piatră
se înalţă ca zmeie
umflate de încrengătura unei suflări
ce îngroapă-n fereastră
o literă în formă de om ghemuit
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
E bine sugerata miscarea unui vartej si graba ei. Abia dupa mai multe lecturi voi incerca sa imi dau seama daca nu exista o anumita nefinisare a imaginilor suprapusa peste cea poetica de aglomerare si curgere rapida.
Mulţumesc!
Trimiteți un comentariu