sâmbătă, 11 februarie 2012

buclele tăiate îţi miros a lămâie



doi câini se rotesc pe zăpadă
lângă magazinul cu orar prelungit
în văzduh stă înfipt cuţitul tăcerii

mă-ntorc acasă cu gândul la o lacrimă
a cărei cădere nu se sfârşeşte
corpul e o avalanşă sub care, îngropată,
copilăria îşi ţine respiraţia

Dumnezeu iubeşte aceste hăinuţe mici
ce trec prin mâinile tale

departe

la marginea unui pat de spital
numai dragostea poate întoarce
pe un om adâncit în comă

copilul lui îi vorbeşte
îi cere să-i strângă mâna dacă aude

ne rugăm
sub acelaşi clopot de noapte

Niciun comentariu: