acest lac de ceară s-a aprins singur
în batistă
ca un ochi din care şerpi de-ntuneric
fug în apele tolănite în iarbă.
Dumnezeu ne caută pe unde nu suntem
să simţim
inima cum bate dincolo de sine
şi se uită pe sine
în ţipătul păsării lovite.
aerul izbeşte nările
şi viaţa ce va să vină găseşte
veşmintele de piele pe mal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu