marți, 28 mai 2013

foarte de dimineață


 

întredeschizi ochii: ții între gene lumea
să nu-ți scape. coada mierlei despică aerul –
o tăietură precisă și lungă de chirurg,
din care ies amintiri răscolite, un geamăt. 

nu recunoști vocea, te uiți printre ele-ndelung
și o figură clară îți sare în față. 

întoarce tânguirea ei o cheiță și te ridici
cu chipul scăldat în primele raze.
spațiul gol se strânge în jur ca un cearșaf boțit –
cum ai crede fără să vezi, îl dai într-o parte.

2 comentarii:

Denisa Ion spunea...

Este foarte interesant blogul tau

Florin Caragiu spunea...

Multumesc.