joi, 23 iunie 2016

Frumusețea lucrurilor ultime (17)


Când totul pare pierdut, pradă nepăsării și deznădejdii, rămâne să te susțină acel fond de iubire necondiționată ce depășește capcanele luptei pentru supraviețuire, sau motivațiile individualiste ale parcursului uman în societate și în lume, constituindu-se în orizontul realităților veșnice.
Căci oricât de jos ai coborî pe scara existenței porți cu tine pecetea chipului lui Dumnezeu, urma Lui neștearsă care se poate face matricea generatoare a unei renașteri lăuntrice, a unei treziri a conștiinței în lumina fără umbră de schimbare a iubirii Treimice.
Dacă nepăsarea rupe legătura dragostei, ducând la felurite căderi, iar deznădejdea agravează entropia spirituală, adâncind aceste căderi, compasiunea și nădejdea refac, în lumina credinței, sinapsele virtuților, restabilind vederea cuprinzătoare dintru înălțimea dragostei dumnezeiești.
Smerenia se poate constitui ca punct de întoarcere al oricărei posibile căderi, ca disponibilitate de a întoarce mintea spre Dumnezeu, de a-I invoca ajutorul și de a lăsa să lucreze Harul Lui.

Florin Caragiu



Niciun comentariu: