vineri, 20 ianuarie 2017

Școala Martiriului (76)



A fi ales – iată o chemare ce nu poate fi urmată decât înlăuntrul tainei, printr-o schimbare a minții (metanoia). Apostolii Iacov și Ioan îi cer lui Iisus Hristos să le dăruiască a ședea unul de-a dreapta, şi altul de-a stânga Sa, întru slava Sa (Mc. 10, 37). Mântuitorul le răspunde că nu știu ce cer, întrebându-i: Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?” (Mc. 10, 38). La răspunsul lor afirmativ, Domnul le spune că vor bea acest pahar al pătimirii și vor trece prin acest martiriu sau botez al sângelui, dar alegerea rămâne o taină a iconomiei dumnezeiești. Mai mult, când ceilalți apostoli se mânie pe Iacov și Ioan că au îndrăznit să pretindă această întâietate, Iisus îi potolește, răsturnând logica obișnuită, a urmăririi întâietății prin dominație: „între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru” (Mc. 10, 43). Modelul suprem al logicii vieții celei noi este dat de Însuși Fiul Omului, Care „n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi” (Mc. 10, 45). Așadar, în primul rând alegerea rămâne întotdeauna o taină, care atrage sufletul ce răspunde chemării ei, însă nu poate fi raționalizată sau afirmată în mod egocentric, pentru că miezul său viu constă în dragostea față de celălalt până la jertfă și tocmai dăruirea de sine e busola ce ne orientează în necunoscutul ei.

Florin Caragiu 



Niciun comentariu: