duminică, 12 februarie 2017

Școala Martiriului (81)




Un alt exemplu de revenire prin milostivirea lui Dumnezeu din iadul răutății este regele Manase. Acesta i-a dus pe locuitorii Ierusalimului într-o rătăcire și o facere de rău mai mari chiar și decât cele ale neamurilor idolatre (II Paralip. 33, 9). Neprimind în mod îndărătnic cuvântul lui Dumnezeu, a ajuns prin iconomia divină rob asirienilor, care l-au prins cu arcanul, l-au legat cu cătușe de fier și l-au adus la Babilon (II Paralip. 33, 11).
„Iar dacă s-a rugat, Dumnezeu l-a auzit şi i-a ascultat rugăciunea lui şi l-a adus înapoi la Ierusalim, în regatul său. Şi a cunoscut Manase că Domnul este Dumnezeul cel adevărat(II Paralip. 33, 13). Aceasta e puterea smereniei celei primitoare de Dumnezeu, prin darul rugăciunii curate, de a schimba un destin turnat aparent în forme fixe prin deprinderile pătimașe și de a ne deschide astfel orizontul libertății autentice, ce respiră aerul iubirii de Dumnezeu și de aproapele.
Rugăciunea de pocăință a regelui Manase este una dintre cele mai frumoase până în ziua de astăzi. Ea ne vorbește despre pecetluirea creației cu numele sfânt al lui Dumnezeu, despre nemăsurata și neajunsa milă a făgăduinței Sale, despre bunătatea Sa îndelung-răbdătoare și mult-milostivă, despre tragedia umană a înstrăinării de voia Lui și înmulțirii smintelilor, și despre nevoia lăuntrică de schimbare a minții (metanoia), de plecare a genunchilor inimii, de rugăciune pentru iertare, pentru a afla bucuria mântuirii, a împărtășirii cu izvorul dragostei și slavei dumnezeiești (Rugăciunea regelui Manase 1).

Florin Caragiu
 

Niciun comentariu: