luni, 9 septembrie 2019

dacă n-ar fi, nu s-ar povesti


ne destindem de exercițiul supraviețuirii,
privind orizontul roșu
cu speranța într-un sfârșit nemărginit.

ne confruntăm cu un om, cu muzica,
în străinătatea ființei,  
avem o reprezentare proprie
despre cum sună liniștea.

o putere frumoasă, adâncă,
pe care adesea n-o băgăm în seamă
mișcă amintirile mirosind a scoici
rostogolite de valuri la țărm.

în mine stă ascuns un copil rănit,
căutând prin vizor libertatea
ce dă aripi. 



Niciun comentariu: