La
început n-am fost să știu
Cum se revarsă-n
chip lumina,
Cum tot
ce-apare este viu
Și-n
suflet frământată-i tina.
La
început n-am fost să știu
Cum coasta
viață zămislit-a.
Cum din
oceanul auriu
Pământ cu
pâinea lui ieșit-a.
La
început n-am fost să știu
Cum au
căzut din cer luceferi,
Închipuind
un cer diliu,
Fără de ochi adânci și teferi.
La
început n-am fost să știu
Iubirea
ce mi-a dat ființă,
Nici la
sfârșit n-am fost să fiu,
Dar văd
prin har și prin credință.
Florin Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu