vizita

memoria și emoțiile

locuiesc împreună în creier,

poți colora

filmul vieții prin iubire.

trecutul este salvat

când ființa-i o casă de oaspeți,

în care intră toate cele ce există,

fără să se îngrămădească

sau să se-mpiedice

de contururi rezistente.

rănile băltesc de lumină,

nu mai simți nevoia

să faci gestul reflex de apărare.

trăiești să spui

cât de bine-ți este să fii aici.

intervenția

ori de câte ori mă duc la spital

să fac o operație,

m-apucă așa o bucurie,

parcă m-ar invita Iisus

să-i țin de urât pe Cruce.

vin, Doamne, zic,

și trec peste teama firească

ca peste un pârleaz,

cu-nfrigurarea unei nădejdi

de a suferi nu numai pentru mine,

ci pentru tot neamul meu

și pentru toți oamenii,

pentru toate ființele vii

și pentru tot cosmosul acesta

cuprins într-un Vers. 

trezirea

poezia nu-i pălăvrăgeală,

expoziție de frustrări,

aglomerare haotică,

proliferare oarbă de cuvinte.

nu.

e altceva,

e despre cum răsare în tine

soarele,

crăpând întunericul.

clipa când somnul

se risipește

și o chemare nelămurită

te-mpinge în sus.

te ridici ca un arc:

azi e ziua mântuirii.