marți, 4 februarie 2020

stare



sunt conectat
la aparat,
stau nemișcat.

ca-ntr-un hotar,
pe un altar
m-aduc în dar.

îmi amintesc
tot ce iubesc
și mulțumesc.

în versul frânt,
în gest și cânt,
chip și cuvânt.

viața o-nchin
și spun: amin
peste destin. 



duminică, 2 februarie 2020

jertfa


am umblat prin văi, prin munți,
peste legănate punți,
flori de ceață, mori de vânt
m-au chemat, mi-au dat avânt.

întrebări fără răspuns
gândurile mi le-au tuns,
ce-am avut și am pierdut
a rămas un cântec mut.

m-am uitat și am văzut
chipul încrețit, de lut,
care-n urmă se rotea
către mine și visa.

mă închin și-aștept tăcut
să mă umple nevăzut
o durere fără chin,
cu ea dorul să-mi alin.  






sâmbătă, 1 februarie 2020

gestul


faptul că am uitat, chiar respins
chemarea noastră originară,
stă în inima tragediei universale.
(Arhim. Sofronie de la Essex)

ai grijă, dorința de control
te face să vrei să pari ce nu ești.

e cum ai îmbrăca o haină prea largă,
în care te pierzi, ca vrăjitorul din Oz
în spatele jocului de lumini și umbre.

fără să bagi de seamă
te plictisești de tine însuți.
cauți compania altora,
numai să nu rămâi singur,

dar simpla răsfrângere în ceilalți
te face să dai bir cu fugiții.
ai scăpări, pierzi priza la realitate:
amănunte, semne, semnale.

lucrurile nu pot fi controlate,
e nevoie de o atingere blândă.