fără să știi

poezia e ca atunci când revii după mulți ani într-un loc

și nu mai știi cine dintre ai tăi e în viață și cine-a murit.

și nici nu contează pentru că-i vezi că-și vorbesc mai departe,

își dau mâna și apar lângă tine –

chiar nu poți ghici, uneori, care e mai aproape.

simți o bătaie ușoară pe umăr, te-ntorci:

nimeni

în depărtare

tot mai mulți se plâng de dureri de picioare

și totuși se mișcă. 

glasul ni se șterge ca un contur al unui fetus ghemuit.

nu renunțăm la această clipă în ruptul capului.

o împingem ca pe o poveste în altă poveste.

căldură mare, monșer! a fost soare și a fost ploaie:

locul în care te-ai născut este acum pustiu –

la plecare, tragi peste el cerul. 

Poem de nedespărțire

 (lui Carmen)

Trei luni. Vântul bate plăcut.

Când pleacă un spirit nobil,

lasă în fiecare lucru rămas

o strălucire de gând,

o pâlpâire de suflet.

Acum știu de ce – după ce ai plecat –

iubesc mai mult lumea,

de ce îmi apare mai vie, mai plină de nuanțe.

Și chiar nimic nu-i mort pe de-a-ntregul.

Ne vom revedea

într-un loc în care voia se lasă blând luminată

și dragostea dă consistență prezenței.

Ca și cum ai fi ieșit acum o clipă din cameră

aștept să apari,

zâmbind cu subînțeles,

cu inegalabila bucurie de a recrea – numai privind –

spațiul.

Ai văzut deja multe neajunse în văz

ori auz pământesc.

Cuvintele și-au răsucit sensurile

spre un viitor care crește în inima clipei.

„Departe” înseamnă de-acuma „aproape”.

Colaj

Pur și simplu au inventat

Iar într-o bună zi

Din motive necunoscute științei

O fostă pasăre

După o scurtă discuție

În timpul zborului

Contactase temperatura universului –

Un univers care se rotește –

Fremăta de entuziasm

Era atât de neinițiată

Simțindu-se jenată a făcut un tur

Până să apară

Pentru prima simulare

Deasupra intrării

Nimeni nu ne-a spus vreodată

Ne-ar fi țâșnit

Atractiva explicație

Nu te teme să greșești

Indiferent ce vor scrie

Experiența rămâne

Un lucru incredibil

Ce face ca totul să fie

Un Univers pentru începători