asaltul

înaintăm cu mâinile goale pe un front

în care ne ia la țintă un inamic nevăzut.

rând pe rând, cad secerați cei ce alături ne-au stat,

dar alergăm mai departe, cu o speranță nemicșorată

spre locul în care flutură steagul biruinței,

înfipt de Cel ce împreună cu noi a fost.

și doar ce Îl vom vedea noi, cei rămași,

împreună cu cei căzuți vom plânge de fericire. 

Iertarea "peste toate"

Iertarea nu înseamnă a nu lua atitudine împotriva răului sau măsuri de ocrotire a ființelor afectate de el și a nu îngrădi sau îndrepta răul făcut, ci, peste toate acestea, este cea care îngăduie o acțiune lipsită de resentiment, ură sau răzbunare, cu alte cuvinte, iertarea care ne ferește de intrarea răului în noi. Aceasta pentru că în lupta cu răul riscăm o molipsire de acest virus ucigaș al păcatului sau neiubirii. Această iertare "peste toate" este o stare de spirit ce permite a avea o minte limpede în confruntarea cu răul și ne ajută să nu-l facem să prolifereze fără să ne dăm seama.

istorie

în noaptea densă chipuri, voci

apar ca apele din roci,

la ceas de priveghere vin,

chemându-ne cu un suspin.  

regi, prinți, eroi și copilași

părinți și frați, bunici și nași,

surzi, orbi și muți, bogați, sărmani

stinși în speranțe, fără bani,

abia se-aud, șoptesc un dor

ca firul palid de izvor.

să ne rugăm, topind ușor

în rugăciune, umbra lor.