mergi
lângă ea pe stradă
și
brusc îți dai seama că ai rămas singur cu imaginea ei
„îți
spun de toate”, zice,
„dacă
vorbești mai mult cu mine”
pare
un copil pierdut de părinți într-un parc uriaș de joacă
îi
ștergi lacrimile ce se pornesc din senin
cine
a mai văzut să plângă o imagine amorțită
ce
nu mai știe drumul spre casă
în
noaptea cu vine subțiri de lumină?
aștepți
cu ochii închiși să pătrundă
în
tine cântarea unei sărbători ce-ți aparține
cât
ține dragostea
ea
este iar aici și imaginea ei zâmbește complice
când
îi șoptești numele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu