(înregistrare realizată de Victor Potra)
Poezia
lui Mugur GROSU e una nedomesticită, un tonic servit “în fiece teamă a
clipei”, un cockteil de neo-dadaism, suprarealism, experimentalism,
post-textualism, existențialism, în care ludicul, hedonismul, ironia,
absurdul, umorul și toată nebunia poetică a jocurilor verbale
disimulează reacțiile unei hyper-sensibilități infuzate de luciditate,
melancolie și tragic în fața fulguranței timpului, a inconsistenței și
perisabilității ordinii lucrurilor. Erosul poeziei, declanșând o mișcare
de rezistență împotriva tentației akedice, e “un fel de săgeată și-n
vârful săgeții ei / e un fel de iubire”.
Florin Caragiu
Florin Caragiu
Poezia
lui Felix NICOLAU e un “tun de zăpadă” ce-și înfige proiectilele și
aruncă în aer situații trăite sau imaginate, până la limita absurdului,
împrăștiind un umor savuros. Un cod galben de vijelii existențiale se
instituie în balconul versurilor în care poetul își omoară fantomele.
“Tandru și rece”, autorul are un singur regret: “n-am timp să fiu tu”.
Florin Caragiu
Florin Caragiu
Poemele
Iuliei MILITARU din “marea pipeadă” (Brumar, 2010) improvizează o
atmosferă de basm neo-romantic postmodern. Avem înainte un corp textual
clipind ingenuu pe un drum ale cărui ramificații se tot multiplică,
risipindu-se ca fumul pipei. Tonul detașat și linia desenată cu nerv a
mișcărilor poartă cu sine un foc mocnit. Specialistă în “morți fără
moarte” și “groază fără groază”, poezia "trebuie să facă lucrurile să
existe"! O “buluceală fantastică” “lasă formele să zboare / plămădind
aluat rebel”, lăsând nedumerită și dezorientată istoria, în mrejele unui
cotidian fabulos, saturat estetic: “Când lângă mine crește-un înger mut
/ Cum aș putea să mă rostesc mai mult”.
Florin Caragiu
Florin Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu