luni, 6 aprilie 2020

lumea proiectează în noi un poem


muzica lui e suferință și bucurie, 
totul e-nlănțuit și legat.
ne clătinăm împinși spre moarte.
hai să umblăm la margini,
să-nțelegem altceva decât e scris,
lăsându-ne prinși într-o facere
frământată în carne și sânge.

brusc de-am câștiga libertatea
n-am ști ce să facem.
sfințenia n-ar fi ceva străin,
adevărul trăiește în noi ca un subînțeles
al mâinilor aspre și sparte,
spânzurate de ochiul depărtării.

purtăm ceva
care niciodată nu se pângărește.
călătorul nu lasă colb,
cel ce are numele lui Iisus în inimă
poate să binecuvânteze.




Niciun comentariu: