Strada aşteaptă noaptea...
Strada aşteaptă noaptea.
Istorie şi tăcere-i totul.
De-a lungul drumului
arborii dorm pe cer.
Iar oraşul trist e violet.
Un cer de aprilie, fantastic,
cer violet cu uşoare preludii
de lumini stelare.
Acum lămpile ard la ferestrele
zăbrelite. Un câine scheaună
la o uşă-nchisă. O pisică neagră
se roteşte iute pe cerul calm...
Ah! Acea lampă galbenă,
pacea copiilor orbi,
nostalgia ferestrelor,
prezenţa celor ce au murit!
Şi poveştile pe care le-am spus
în acele seri de aprilie,
care nu s-au mai întors vreodată,
în timp ce scrutam stelele!
Iar întunericul cade
intim şi uriaş, cu-mpăcare,
între îndepărtatele murmure
ale oraşelor mărunte…
(trad. Florin Caragiu)
Se afișează postările cu eticheta Juan Ramon Jiménez. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Juan Ramon Jiménez. Afișați toate postările
joi, 18 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
