Frumusețea lucrurilor ultime (95)

Dacă Dumnezeu ți-a hărăzit un anume dar al înțelegerii, împământenește acest dar prin aplicarea lui în fapte vrednice de el. Altfel, există riscul de a rămâne suspendat în șirul unor speculații fără sfârșit, aride, lipsite de concretizări care să plinească gândul tău.

Spre deosebire de utopie, credința este legată profund de simțul concretului, de aspirația concretizării idealurilor, de jocul dintre actual și posibil care să facă realizabilă o fericită schimbare, pe fondul asumării vieții în întreaga ei complexitate.  

Îndepărtarea pe nesimțite de cele sfinte, răcirea credinței poate apărea pe fondul unei bunăstări momentane, care însă ascunde mari vâltori ale ispitei ce trebuie să vină. Din acestea omul va ieși întărit numai dacă se va întoarce cu toată inima spre Dumnezeu, împărtășindu-se din harul sfințeniei Sale.

Florin Caragiu

Frumusețea lucrurilor ultime (94)

Până și simțul penibilului se educă. Dar și aici, ca și în cazul minunii, lucrurile se așază după credința ta. Poți să simți penibilul încălcării exigențelor unui cod de reguli sociale, ale unei imagini publice sau ale unei etici afișate, sau pe ale conștiinței tale luminate de harul Duhului Sfânt. După ultima, este penibil să nu faci un bine când îți stă în putere, e penibil să nu te porți frumos, să nu îndrăgești adevărul, să nu cultivi smerenia, să nu manifești compasiune, într-un cuvânt, e penibil să nu iubești.

Florin Caragiu

Frumusețea lucrurilor ultime (93)

„Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apoc. 3, 20). Cuvintele lui Iisus Hristos ne oferă o imagine a atitudinii divine față de om, caracterizată prin deschidere, disponibilitate, chemare, așteptare, purtare de grijă iubitoare, intenționalitate euharistică, simultan cu o infinită discreție și respectare a intimității și libertății personale. Este o imagine modelizantă și pentru relațiile noastre cu semenii. Se întâmplă ca relația cu o persoană să fie dificilă, marcată de rezistențe și aversiuni mai mult sau mai puțin conștiente. Este împortant ca atunci când întâlnești o astfel de situație să rămâi permanent deschis și disponibil spre un gest prietenos (și eventual chiar generos), fără a forța dialogul și fără a reacționa în fața refuzului comunicării din partea celuilalt prin propria închidere și adversitate. În  acest fel, celălalt este permanent invitat și impulsionat să-și schimbe atitudinea, oferindu-i-se șansa de a o face în deplină libertate. 

Florin Caragiu

Frumusețea lucrurilor ultime (92)

Taina și descoperirea au un numitor comun: simțământul surplusului de prezență ce se decelează în cursul experierii lor, la fel cum apusurile și răsăriturile fascinează deopotrivă privirea, stârnind în suflet minunarea, apropiind perspectiva exterioară de orizontul lăuntric. Ca să nu mai spunem că taina și descoperirea se potențează și se invită reciproc, fiind și acesta un semn al potențialului logosic al creației.

Florin Caragiu