sâmbătă, 10 septembrie 2016

Frumusețea lucrurilor ultime (93)



„Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apoc. 3, 20). Cuvintele lui Iisus Hristos ne oferă o imagine a atitudinii divine față de om, caracterizată prin deschidere, disponibilitate, chemare, așteptare, purtare de grijă iubitoare, intenționalitate euharistică, simultan cu o infinită discreție și respectare a intimității și libertății personale. Este o imagine modelizantă și pentru relațiile noastre cu semenii. Se întâmplă ca relația cu o persoană să fie dificilă, marcată de rezistențe și aversiuni mai mult sau mai puțin conștiente. Este împortant ca atunci când întâlnești o astfel de situație să rămâi permanent deschis și disponibil spre un gest prietenos (și eventual chiar generos), fără a forța dialogul și fără a reacționa în fața refuzului comunicării din partea celuilalt prin propria închidere și adversitate. În  acest fel, celălalt este permanent invitat și impulsionat să-și schimbe atitudinea, oferindu-i-se șansa de a o face în deplină libertate. 

Florin Caragiu




Niciun comentariu: