joi, 17 aprilie 2014

briză





muşti din bănuţul de vânt: e nou;
limpede spulberă un glas singurătatea,
ca un piepten prin păr stârnind imagini – plase
pe care le-arunci peste marea de fiinţe,
şi când le tragi înapoi
găseşti între ele zbătându-se ochiul sărat
coada balenei împingând
spre perna lui de nisip marea. ai adormit
cu o palmă în alta surpată.
în jurul lor s-a-ntins coaja moale a serii.
semn de carte-i declinul eisurfing pe așteptarea
rostogolită în reversul unei stele.


2 comentarii:

Mihaela Nedelcu spunea...

După ce am citit acest superb imn al mării, al naturii secrete, am relizat valoarea de broderie a cuvintelor frumos înmânuncheate, pe care numai un poet care simte natura, ordinea lucrurilor, a elementelor, o poate da! Și emoția! Emoția...

Florin Caragiu spunea...

Multumesc, ma bucur ca poemul a trezit asemenea reactii frumoase... Sarbatori Fericite!