joi, 24 aprilie 2014

paradox






e o noapte de vis
un copac crește în mine inel cu inel
frunze îmi pipăie fața
scoarța aspră masează ușor osul sacru
în urechi se dau pe tobogan 
primele triluri

ca să nu uite de încălzirea vremii
viața mă scrie  pe dosul palmei
cu cerneală simpatică 

mă uit la acele indicatoare 
ale ceasului de perete:
sunt eu fără mine.
aștept să trec, ca să fiu
eu fix


Niciun comentariu: