poem

frigul e o căsuță cu dinți

care mușcă în gol

și se-ntinde pe carnea roz

iute ca un sos picant

șșșș... sub șubă mănânc bulz

după o idee bate vântul

coasta-n dungă

și ideea o alungă

vreau să fiu

în buricul abia tăiat al pământului

în aburii verzui ai nopții

din ochii zilei ce vine spre noi fluierând

nu văd nimic! între palme, frigul

Pucioasa 13. 05. 2017, Zilele Constantin Virgil Bănescu

în cadrul atelierului de scriere creativă condus de Răzvan Țupa