joi, 28 noiembrie 2019

cetatea


se furișează în cetate
uitate, amintirile,
și floarea sângelui pe prag,
vag, chipu-și tatuează.

e prețioasă clipa,
aripa ce-n eon ne duce,
unde se spulberă tristeți
și ceți se-aprind încet.

iubim, și asta doare,
că la hotare căi subțiri
din rătăciri ne scot
și tot ne schimbă. 




Niciun comentariu: