copilașule

frescă, Studenica  

fă-ți loc în mine,

uită-te prin ferestrele ochilor.

pământul pe care n-ai apucat să-l vezi

e frumos,

așa cum este, cufundat în cer.

dragostea ne ține la piept

pe un val liniștit,

în luntrea unui țărm umblător.

se face târziu,

întunericul învelește semnele cuielor.

caută-n mine,

pipăie chipul la care nu pot s-ajung,

cheia rătăcită a fericirii.

umerii sunt răscruci

ale așteptării pline de dor.