și poate nu ar trebui să vorbesc
despre ceea ce nu se poate spune,
dar,
de dragul omului
și de dragul naturii –
ca să nu rămână în moarte –
mizez ceea ce am
și ce sunt
pe Dumnezeu-Iubire –
la care cele mai presus de rațiune
sunt cu putință
și nimic nu e definitiv închis în legi –
oricât de frumoase ar părea făpturile
când le privești, admirându-le,
fără să auzi
suspinul lor de copil din adânc
după înfiere și Viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu