duminică, 1 noiembrie 2020

Despre amânare

 


Să nu întârzii în săvârșirea binelui, dar să amâni a lua decizii în orice lucru în care simți amestecate umbre de confuzie, tulburare și neîmpăcare dinspre conștiința ta, așteptând o luminare de sus, prin rugăciune, sau prin starea în gest de închinare ce aduce cu sine liniștirea minții, sau prin sfat de la părintele duhovnic ori de la un om mai sporit în bine, sau prin lecturi duhovnicești, sau prin privirea situației dintr-un context mai larg și până la implicațiile ultime, eshatologice. Să nu zici că faci un mic compromis cu răul și repari tu mai pe urmă. Va trebui să locuiești cu acea părere de rău care urmează din aceasta.  Cercetează-ți întâi conștiința și apoi ia o hotărâre, după care acționează liniștit, fără ezitare, ca înaintea lui Dumnezeu.

Mulți oameni simt, în viața lor, o chemare spre bine, mai clar sau mai nelămurit, în funcție de starea lor duhovnicească, dar amână urmarea ei. Orice amânare o face să se audă tot mai stins. Urmând această chemare, răspunzi lui Dumnezeu Însuși, și din acest dialog înfiripat se aprinde o lumină înlăuntrul tău, pe care, dacă te străduiești s-o păstrezi nestinsă, te va călăuzi în toate încercările vieții. Fii ocrotitorul acestei lumini a învierii, apără-o cu toate puterile tale de suflarea patimilor, ce vor s-o stingă. Cheamă necontenit pe Hristos în ajutor, pentru că dacă omul este neputincios, la Dumnezeu toate sunt cu putință.

Florin Caragiu


Niciun comentariu: