memoria

 

conștiința și limbajul se-întrepătrund în memorie:  culcat pe spate în iarbă, detașat de griji prin contemplarea cerului deschis, retrăiesc simțământul plutirii din noaptea petrecută sub cerul liber, la stâna din munți, după rătăciri îndelungate și o cină cu bulz – această amintire a rămas nealterată de schimbările întâmplate, ca un nor ce aruncă o umbră răcoritoare... în interstițiile inexprimabilului, cuvântul e un burete ce absoarbe taina. îți ștergi cu el fruntea fierbinte și-ți odihnești gândul.