Căsătoria este o taină a dragostei, întru nașterea chipului lui Hristos în creație și lucrarea tainei mântuirii. Fiecare copil ce se naște poartă cu sine, suflată de Duhul Sfânt, pecetea iconică ce conține toate potențialitățile lucrării de mântuire a părinților săi și a lumii întregi. Fiecare om căsătorit, care are copii, are menirea de a lucra, cu grijă părintească, la actualizarea acestei potențialități. Copilul, în schimb, are menirea de a purta ca o cruce, zesrea părinților săi, a neamului său și a lumii întregi, a o curăți și a o înnoi în sine, în lucrarea sa de actualizare a darului dumnezeiesc, prin împreună-lucrarea cu Hristos.
Căci Dumnezeu adaugă la moștenirile rele de la părinți, pe care copilul le primește prin trup, daruri pe măsură, puterea de a curăți memorialul păcătos și a spori zestrea cea bună în împreună-lucrare cu El. În plus, în taina Botezului copilul primește haina luminoasă a îmbrăcării tainice în Hristos prin care e curățit de păcatul strămoșesc (starea de robie a firii înlănțuite de cădere); în taina Mirungerii, copilul primește pecetea darului Sfântului Duh, ce-i revarsă bogăția darurilor Lui; în taina Sfintei Euharistii, împărtășirea cu Dumnezeu în Hristos, pregustare de taină a unirii mai adevărate din Împărăția Cerurilor.
Cei care
nu au copii, au menirea de a naște în ceilalți duhul mântuirii, de a se purta
cu fiecare om și fiecare ființă cu o grijă părintească, de a crește de la
măsura de fii la cea de părinți, în raport cu creația. Este o actualizare a
condiției filiale în raport cu Dumnezeu, prin care omul crește de la chip la
asemănarea cu Dumnezeu.
Căsătoria este o taină a nașterii în primul rând pentru că bărbatul și femeia, au menirea ca, prin dragoste, să se renască continuu unul pe altul la o viață înnoită, fiind cuprinși unul în altul/întrepătrunși sufletește, într-o unire trupească binecuvântată, comunicându-și însușirile în icoana iubirii lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu