porumbeii
cască privirea pe geam
ce văd ei
din lumea noastră?
frânturi
de fericire
amânată
hașurile
unei dimineți înnorate
peste ceața
oglinzii
vocea ta
atât de asemănătoare firimiturilor
pentru ei
înseamnă atât: dragoste
ceea ce se poate numi: viață
acum sar
peste pragul ferestrei încoace și-ncolo
jumătate
încrezători, temători jumătate,
cum te
apropii de capătul gândului
și treci o
clipă dincolo
apoi faci
saltul înapoi
cu starea de
bine că dai de un început de lume
unde se
stinge lumina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu