duminică, 1 martie 2015

poem















sângele urcă pe buza arsă a paharului.
pomul vieții își lasă aburul rece
pe samovarul mângâiat de copilul mut.
o femeie-l apasă de pântecul ei, 
cufundată în gânduri, amintindu-și
de legănarea unui căluț de lemn, lângă pat.
flutură steagul orei rătăcite de timp
ca o aripă desprinsă de cer, uitată pe ape. 

Niciun comentariu: