joi, 26 februarie 2015

zefir















e în sfârșit primăvară! sângele răscolește-n vine lumina. 
încerci să zâmbeștilumea intră la apă, 
înghesuind firava alcătuire a lucrurilor
în cornetul de amintire în care sufli  
înainte ca ele să ți se-arate.

se joacă ziua cu umbra ta: o scurtează, 
o lungește peste apele liniștite ale ferestrei.  
dincolo de ea miliarde de ființe așteaptă.

sunt atât de multe că nu le poți
alătura cu mintea. doar uitând - în felul acela
care nu se împotrivește blândei suprapuneri
ce ține ca-ntr-un căuș oceanul de viață - înduri.  


Niciun comentariu: