Vizionând expoziția “Bradul”, prezentată la Muzeul Satului, cuprinzând lucrări de Elena Murariu, am trăit bucuria de a avea în fața ochilor un proiect iconografic de anvergură. Capetele sfinților apar ca fructe din Pomul Vieții, chipuri aureolate ce pulsează asemenea unor inimi ale veșniciei în trupul lumii, fiind reprezentate în arbori, în glastre, pe cozi de păuni, sau durând scări de la pământ la cer, fluturând în bătaia Duhului. Butucii înfrunziți pe care apar fețele sfinților au astfel alura unor limbi de foc, întru care se identifică substanța martiriului Brâncovenilor.
Grupul Sfinților Martiri Brâncoveni se bucură de unitate și originalitate stilistică, expresiile fețelor și gesturile martirilor organizându-se într-un ansamblu simfonic esențializat, eliberat de orice posibilă încărcătură de prisos, fără a se neglija însă importanța decorului, a ornamentelor. Frumusețea iconică a expresiilor, echilibrul cromatic și finețea stilistică a motivelor, siguranța liniei și grija pentru detaliu, ethosul tradițional ce dă trup, prin diverse sculpturi în lemn, viziunii iconografice, feeria picturală în ansamblul ei ne conferă sentimentul că ne aflăm în fața unei opere majore a iconografiei românești, a unui proiect ce izbutește să creeze fericita conjuncție între artă și viziunea teologică.
Martiriul Sfinților Brâncoveni pare că reușește în acest context să facă să înainteze spre adâncul inefabil al tainei divine toată făptura, umanitatea fiind încadrată de figuri sau motive ce exprimă viața creației întregi ce suspină după slava fiilor lui Dumnezeu.
Lucru foarte important, în toate lucrările Elenei Murariu respiră echilibrul benefic între apofatic și catafatic, între impresia de taină și senzația de descoperire.
În cuvintele artistei de la vernisaj, această expoziție se vrea a fi o sărbătoare. O sărbătoare, aș spune, a bucuriei de a trăi împreună cu Martirii Brâncoveni ceea ce jertfa lor a dorit să ne împărtășească nouă, tuturor.
Expoziţia poate fi vizionată până la 20 februarie la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti, în sala „Gheorghe Focşa”.
Florin Caragiu
(Text apărut în ziarul Lumina, Joi 5 Februarie 2015.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu