Serile Sinapsa cu Toma Enache și Valeriu Mircea Popa

(Înregistrare video de Victor Potra.)

La Toma ENACHE, fericirea și tristețea poetică inventează o primăvară a minții, clipul vieții în care încap toate contrastele lumii, unde iubirea e o frunză în vânt, iar erosul e “prima zăpadă căzută peste tine”. Asemenea unui neam fără loc care face să curgă oriunde își poartă pașii lapte și miere, poezia “coagulează un vers/ la cel mai mic zvon de conştiinţă”. Și dacă “în orice gând este o răstignire”, oul de sub pasărea minții “ucise în cuib” îți știe pe dinafară visul.

Florin Caragiu

În poezia Adelei GRECEANU textul e locul în care realitatea și imaginea ei apar într-un continuu entanglement și “viața îți oferă tot felul de surprize”. Imaginația lucrurilor, “surori gemene cu amintirea lor”, e eliberată de litera “rostită la momentul oportun”, și rădăcinile lor se împletesc ca o strângere de mâini sub spărtura făcută de ea în zidul incomunicabilității. Atrase în crăpătura timpului, prezența și absența constituie prin alternanța și reflexiile lor cromatismul unei melodii gestuale ce alcătuiește sinestezic, în rotirea sa, vederea recuperatoare a lumii “chiar în acest proces de instituire spontană a realului în literă”, după cum observa criticul Marin Mincu. Acesta din urmă o consideră pe autoare, în volumul "poezia română actuală" (ed. pontica, 1998, vol. 1), “cel mai tânăr poet post-textualist”.

Florin Caragiu

Cu acuitatea de a surprinde “câmpuri de căpșuni pe vârful unui ac”, poezia lui Valeriu Mircea POPA poartă în răsucirile mustăților sale textuale trăsături daliene. Nu e de mirare că pe volutele capitelurilor verbale un melc te poate învăța limba franceză, apa îți supraviețuiește înghițindu-te cu lacrimi în ochi, diamantul își flutură aripile invizibile, iar “cifra cinci e o ghicitoare cu toate rădăcinile în palmă”.

Florin Caragiu