în fiecare
zi vezi oameni care se iubesc
despărțiți
de soartă
pentru o
vreme
pentru
totdeauna
plânge
ochiul în tine
dragostea
răsucește în rană cuțitul fericirii
ieri m-ai
atins în dreptul inimii
te-ai mirat
ce tare bate
când trimite
la plimbare sângele ăsta vagabond
pe coridoare întunecoase, subțiri
colorând cerul
bine întins pe carne
luminat de un
zâmbet șăgalnic
ai ghicit la
ce mă gândeam
lumea se
simte în noi ca acasă
ce mică e
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu