Stefan Doru Dancus: Cum te simti ca mare scriitor?
Florin Caragiu: Pentru mine, dincolo de mai mult sau mai putin relativele ierarhii valorice, scrisul conteaza ca act existential, de exprimare a unei constiinte, a unei identitati care se manifesta in unicitatea ei in dialogul intre constiinte. Nu vad scrisul ca pe o activitate separata de viata, ci intrepatrunsa cu ea, purtand menirea ei intr-o transpunere textuala. Este foarte important in primul rand ca scriitura sa aiba o miza existentiala si o forma care sa dea seama despre o familiaritate cu cuvintele, incat nu numai sa fie rostite ci si omul sa se lase rostit de ele, intr-un sens as indrazni sa spun marturisitor si chiar liturgic, in masura in care sunt expresia impartasibila a unor taine si creativitati launtrice. Pe de alta parte, cuvintele pot ucide, tot ele pot invia, textul insusi fiind materia unor posibile prefaceri...
Stefan Doru Dancus: Cati bani castigi din scris?
Florin Caragiu: In afara de cazuri rare, nu poate fi vorba la ora actuala despre vreun castig substantial din literatura de calitate, aceasta preocupare cerand chiar in anumite momente o daruire de sine neconditionata, dusa pana la jertfa.
Stefan Doru Dancus: Care este diferenta intre un scriitor din America si unul din Romania?
Florin Caragiu: Este o diferenta ce tine de modul de viata, de mentalitati, de dinamica raporturilor dintre pragmatic si contemplativ, dintre materialism si idealism, credinta si nihilism sau relativism, dialogism si structuralism, de modul de inserare si ponderea politicului, economicului si interdisciplinaritatii in genere, de gradul deschiderii catre valorile transcendentale de suflet cu realismul lor mistic, de gradul de intrupare a vietii personale si sociale in textul poetic, de gradul de realizare a corpului poetic in campul unei enigme sau viziuni. O tara care se manifesta la noi in special este deprecierea prin persiflare sau prin demagogie a valorilor traditionale, valori care sunt pe de o parte manifestarea dinamica a unui specific in dialogul valorilor culturii universale, iar pe de alta un raspuns intr-o orientare specifica la iconomia si revelatia dumnezeiasca.
Intr-un interviu, Borges reprosa scriitorilor tineri in special ca acestora le lipseste „enigma si viziunea”. Borges, cum se stie, era orb. Enigma si viziunea la care facea referire acest geniu al literelor nu sunt evident produsele revolutiei mediatice. Scriitorul tanar de la noi (si aici m-as referi la manifestul postmodernist semnat de Ion Manolescu si comentat pe larg in paginile „Romaniei Literare”) in acerba lui dorinta de sincronizare cu vestul literar, tinde sa vada in noua sensibilitate un produs al mediilor. Ce-i drept, idea ca televiziunea a creat postmodernismul este deosebit de frecventata in referintele la fenomenul socio-cultural contemporan. A scrie mediatic, in genul fantasy sau sci-fi e un talent prodigios practicat si dezvoltat pe scara larga in literatura de peste ocean. Dar, ne intrebam: stau enigma si viziunea, cu expresia lui Borges, in acea stabilitate digitala ce risca sa se transforme intr-o linie de productie in serie? Opinia mea este ca figuratiile mediatice (electronice si cibernetice) n-au in sine puterea de a hrani o enigma si o viziune, ele pot fi cel mult efecte exterioare ale acesteia sau, cum spunea O. Nimigean, „sunt posibilitati ale vizualitatii continute in lanturile de cuvinte si de trairi”. Pentru scriitorul roman o sansa de a deveni actual este renuntarea la epigonism si reintoarcerea la enigma si viziune pe calea reinvestirii fanteziei cu enigma si a vizualului cu viziune. In acest sens, orientarea metafizica si religioasa a Rasaritului poate fi o sansa benefica in asteptata reinviere a literaturii.
Stefan Doru Dancus: Cine va invinge: internetul sau cartea tiparita?
Florin Caragiu: Cred ca ambele forme sunt legitime si vor mai rezista cat timp vor mai fi la dispozitie energie electrica si materie prima pentru tiparituri. Cartea ofera posibilitatea unei apropieri mult mai intensive de o scriitura, pe cand internetul este pretios pentru valentele sale extensive si deschiderile intertextuale imposibil de suplinit prin carti.
Stefan Doru Dancus: Cum te legitimezi ca scriitor in fata lui Dumnezeu?
Florin Caragiu: Scriam intr-un poem despre „cuvintele inviate care rescriu un alt sistem de vecinatati pentru trupuri”. Scriitura ca arta a cuvantului facut trup textual, un trup zamislit de scriitor, care „moare” in pagina si „invie” in receptor, este un eveniment cu iradieri eshatologice, si aici e miza caci, dupa cum spune poetul Daniel Turcea: „Lumea nu are decat o singura justificare – Invierea!”.
Stefan Doru Dancus: Continua acest inceput: VREAU SA SPUN CA...
Florin Caragiu: ...este nevoie de curaj pentru deschiderea de drumuri noi in campul culturii, prin drum nou intelegand o voce unica, eliberata de complexul imitatiei, iar aceasta se intampla ori de cate ori cineva daruit cu talent aduce in text suflul de viata, constiinta si spiritul vizionar prin care textul se conecteaza vesniciei.
Stefan Doru Dancus: Autograf pentru revista „Caiete Silvane”.
Interviu aparut in Revista "Caiete Silvane", Miercuri, 11 Februarie 2009
http://www.caietesilvane.ro/indexcs.php?cmd=articol&idart=609
