duminică, 26 ianuarie 2014

poeme mediteraneene (12)





In celofanul noptii
Ca pe un crin invelesti
Despletitele cai ale vazului.

Doamne al valului de pamant miscat
De suflarea lina a zarii!

In glasul Tau se leagana
Perdelele zilelor ratacite
Intre stoluri plutitoare in vant,
Dormitand peste ape.

In palma Ta, in nisipul ei miscator
Luptele pier, in Tine se sting
Ca o flacara sabii.

Ne treci prin noi insine
Ca printr-o poarta. Asa ne lasam,
Fara teama, in urma. Asa ajungem
Din urma viata. 


duminică, 19 ianuarie 2014

poeme mediteraneene (11)


 


Barcelona – turul orasului

Pe acoperisul autobuzului stam –
Strazile inundate cu oameni
Fug din privire inapoia noastra,
Lasand loc racorii.
Viata lor ne ramane pe fata,
Tremurand ca o frunza
Sub picaturi de apa razlete.

Prin obloane crapate,
Intunericul isi scoate suvitele.

Lumina din aparatul foto
Trece pe rosu si se izbeste
De motocicletele negre,
Care calca pe ea cum ar lua
Pe roti sange de inger:
Dispar scanteind, fara zgomot.

poeme mediteraneene (10)





Barcelona - centru

Printre noi isi face loc porumbelul
Grabit sa ciuguleasca nisipul
Scurs in fantanile Catalunyei.
Inaintam in aerul sculptat
In care ora isi schimba subit unghiul ei
De atac, risipindu-si culorile. 
Pe bulevardele largi nu lipseste ecoul
Abia auzit al maghernitelor
De pe intortocheatele strazi de altadata
Cu haosul lor palmuit de lumina. Rasuna
In paharul curbat de pe taraba: degetele
In valuri incremenite de sticla se-afunda.
Noul taie cale spre larg, tragand cu sine
Navoadele pline, ingropate-n adanc:
In ele se zbate o umbra, cu linia vietii
Tasnita din pantecul cald al uitarii. 

vineri, 17 ianuarie 2014

poeme mediteraneene (9)


 

Barcelona - Port Olimpic 

Te dai inapoi sa poti cuprinde mai mult
Cu vederea. O armata de barci leagana
Marea. Masa e plina. Orice lucru
In privirea ce se dezleaga de tine
E o struna vibrand intre noapte si zi.
Gusti incet, sa nu tulburi viata.
Un peste inoata-n vazduh. Coada-i
Loveste aerul parasit. Spatiul se lasa
In palma ta, peste a mea odihnita. 

poeme mediteraneene (8)






Perpignan

Desfaci bariere cum sfarama clestele
Coaja tare a nucii: o acoperi cu palma
Sa nu sara in aer bucatile sparte.
Cu grija ca miezul sa nu se lase strivit
Sub dintii de fier. Fantana bunelor doamne
Aerul spala si din migdalul cu ramuri taiate
Frisonul sevei te-mpinge spre marea
Odihnita-n nisip. Vezi din palatul regilor
Imprastiatele case, stradutele-nguste virand
Cand nu te astepti spre chipul intrebator
Al unui batran: nelamurit, el da lumii binete.


duminică, 12 ianuarie 2014

poeme mediteraneene (7)


 



Frontignan – plaja


In Frontignan artistii canta
Recita din Voltaire, Valery.

Doua femei rupte dintr-un film vechi
Ne servesc.
Lumea se roteste
In umbra lui don Quijote –

Imbracata in haine de gala,
Suferinta isi ridica privirea
Surazand catre viata fara motiv.

Sa inclinam paharul,
Cedand trecerea anilor. 

Montpeiller



In piata oului tinerii vad rasturnata
Lumea, pe casti negre invartind
Comedia. Privindu-i, leandrul ramas
In ochirea ce a sters o gradina
Tresare. Viata ne plimba in castelul
De apa. Tai painea magilor
Si dai peste un bob de fasole – esti
Intre noi regina! Saint Pierre, catedrala,
Duce pe umeri apusul bantuit
De poezia teraselor largi,
Ce ne astern la picioare orasul. 


Frontignan

In piata cu legume si fructe, poetii
Isi asaza in liniste cartile. O foame uitata
Scurma carnea celor ce trec.
Saint Paul ii asteapta cu fruntea
Pe torsul platanilor. La vernisaj,
Copilul cu mana la gura pare
Ca a vrut sa ne spuna ceva. S-a oprit
In ultima clipa, nestiind de putem indura
In suflare aripa schimbarii.   


Sete

Tarziu gasim mormantul poetului
In cimitirul marin. Abia i se vede inscris
Pe piatra numele. Pe langa el
De mai multe ori am trecut
Fara sa ne dam seama. Cum zi de zi
Iti ating oameni vederea si nu stii cate ascund.
Cum caligraficul scris cu dese stersaturi
Umbreste un glas ce-si trimite ascutitele raze
Din norul de pescarusi, din farul aprins
In coasta marii ca o inima a marginilor,
Din teatrul marii, din orasul cu vine de apa.
Nu departe, frescele strang in navoade
Memoria, vantul. Pe urmele noastre, delfinii.