luni, 28 iulie 2014

recviem




ce de dureri pe lumea asta!

primul nostru gând
rătăcește pe câmpia vederii
– cum vom merge mai departe,
cum vom putea supraviețui?

cine pe cine ajunge?
cine pe cine lasă în urmă, nu știm.

din mormanul de fiare,
dintre lucrurile împrăștiate
cu toată istoria lor

rămână

morții cu viii,
viii cu morții,
și-o dorință în contre-jour,
lărgind cerul pentru dragostea noastră.

la amiază





prin perdeaua de vapori fini
chipul tău alungă plictisul zilei
timpul trece prin noi
ca o rază prin camera obscură
zgomotul străzii se estompează

în acest gol potopit
o arcă duce viii și morții
se spune că în clipa de pe urmă
revezi fulgerător totul
acum la ralanti
din fiecare nume topit pe buze
țâșnește un fascicul de imagini
împreună sunt clipa cu o mie de fețe

suntem copiii foamei
servim o porție de viață
dăm zoom
pe ochiul milostiv al Domnului
privind cu împăcare
furtuna ce face din crengile subțiri
bice 


sâmbătă, 26 iulie 2014

pogorământ





sunt lucruri pe care Dumnezeu
le îngăduie
doar ca să înțelegi
că în limba fericirii pământești
e un singur cuvânt
pentru iubire și păcat
și singurul mod
în care le poți distinge
e să te pui
în locul celuilalt

vineri, 25 iulie 2014

doar dragostea a rămas (triptic)





1. a fi sau a nu fi

lucrurile cele mai importante
sunt cele pe care nici nu le observi
când treci pe lângă ele
te-ai obişnuit
să le vezi într-o lumină familiară
înghiţite-n decor

nu te aştepţi la surprize
din partea lor
doar când le pierzi
golul pe care-l lasă în urmă
te face atent că viaţa
e în altă parte

2. search & find

aveai atâtea planuri
şi fericirea dată dispărută
e tristă
că n-ai luat-o
acasă
când ţi-a apărut în cale
şi s-a lipit de tine
cu o înfrigurare de copil părăsit

stătea aşa nemişcată
uitând să respire
ai crezut că-i un lucru
oarecare
şi ai dat-o deoparte
cu un gest stângace
pornind în căutarea ei
cu forţe proaspete

3. paradox

ne dăm seama
cât de mult ne lipseşte
Dumnezeu
abia
după ce ni se-arată

fericit eşti că ai crezut
în dragoste
chiar dacă – se spune –
are o problemă de imagine

luni, 21 iulie 2014

jump





poezia este un strigăt în pustiu

un soare la care, cu faţa-ntoarsă, visezi
cu picioarele bălăcindu-te-n apă

faci valuri
tragi în adânc umbra raţelor leneşe
verdele de fân cosit al sălciilor
amintirea unei femei aranjându-şi părul
cu coatele ridicate

linişteşte-te

de-abia te-ai aruncat în gol
îţi vâjâie urechile
încă nu se văd oamenii

poezia e feeria coborârii încetinite

dar tu întârzii cât poţi să apeşi
butonul de declanşare al paraşutei
săgetând aerul

până în ultima clipă