duminică, 16 februarie 2020

panta rhei


repede curge ziua
n-apucăm să ne dezmeticim
și se face prânz
e deja seară
ne oprim din lucru
așezăm instrumentele la locul lor
închidem poarta
dăm drumul la câini
ciulim urechile
după o bătaie de aripi
jucăm fazan
la umbra fericirii
dragoste
teamă
măslin
inel
elice
ceară
rădăcină
nădrag
agerime
metal
album
umeraș
așteptare
replică
casetă
tăcere
și realitatea asta de vis
ce mereu ne găsește
unde nu suntem



joi, 13 februarie 2020

februarie


vremea se-ncălzește
timpul a-ncetinit
rămâne în urmă
îl dor încheieturile
a obosit de-alergătură
stă pe margine
și roșu-n obraji face galerie
visului ce-amestecă anii
în paharul din care bem
pe nerăsuflate imagini
și ne trezim



sâmbătă, 8 februarie 2020

cheia



fascinați de rațiune, o socotim suficientă,
până dăm peste mari încercări,
cărora nu le putem face față.

desenăm o ușă în zid,
încercând să ieșim prin ea
cu puterea obișnuinței.

doare.

ne imaginăm lupte eroice,
ce ne-ar putea resuscita credința
măruntă ca un bob de muștar.

pare moartă. prinde suflare
prin faptele dragostei făcute în taină,
fără s-aștepți nimic în schimb.