luni, 21 ianuarie 2019

trebuie să ne micșorăm


dincolo de durere și chin
este un loc al bucuriei
cei ce ajung în el
nu se mai plâng niciodată

îl simt ca pe un liman
în care le e dor să intre cu totul

ceva din ei rămâne pe dinafară
în negura densă
de aceea se strâng mereu în sine
micșorându-se
ca niște contorsioniști ai ființei

vine vremea și acum e
când vom călări vidul
rostogolind soarele cu un cuvânt
în care e atâta dragoste
cât să poarte suspinul la cer
la iad
în labirintul sângelui

pământul va tuși
scuipând giuvaere de carne

suntem pe un val uriaș  viața  
pe creasta lui e liniște
plutim și văzduhul ne apasă plăcut

duminică, 20 ianuarie 2019

rugăciunea


mâine pe cumpănă va răsări din nou soarele.
trecem prin toate
cu sentimentul că strada noastră
prinde speranța de colțul hainei.
nu știm să ne rugăm,
încercăm îndelung
așteptăm și uităm de noi,
suntem găsiți și plutim în oceanul de liniște.
apropia-se va omul și inima adâncă
și se va înălța Dumnezeu (ps. 63).

joi, 17 ianuarie 2019

mi-e sete


îmbrățișează-mă
am uitat cine sunt
nu știu decât un cuvânt

Iisuse

(pe celelalte le-a luat vântul
și le duce cu el sus)

îl spun neîncetat
te iubesc și mă pierd
într-o lumină fără început
ce mă ține viu
cu tine în mine
cu mine în tine
când soarele apune pe coline

lumea e o căruță
ce te lasă la marginea drumului
viața asta de unică folosință
are un gust dulce-amar