duminică, 13 decembrie 2020

Folosul ascezei în lumea contemporană

 

Chiar dacă, privind la nevoințele spre desăvârșire ale Sfinților Părinți, ni se par a fi uneori peste fire, inaccesibile nouă, celor de astăzi, nu e mai puțin importantă și vitală pentru noi înțelegerea experienței și ascezei lor pentru a o aplica noi înșine cu folos în doze mici.  

Asceza înseamnă, în fond, înfrânare. În primă instanță, înfrânare de la pornirile pătimașe. Și, ca să nu lăsăm în locul lor un gol, pe care acestea tind să-l reumple, înlocuirea lor cu virtuțile, ce sunt tot atâtea tinderi spre sfințenie și desăvârșire.

Un al doilea sens al înfrânării este înfrânarea minții de la împrăștiere, risipire și așezarea ei sub ascultarea conștiinței. Prin adunarea minții în participarea la Sfintele Taine, rugăciune personală, cultivarea virtuților și faptele dragostei, omul dobândește acea simțire înțelegătoare, pătrunsă de har, ce face posibilă nu numai o alegere responsabilă între binele și răul evidente, ci și între bine și (părutul) bine. Este esențială căpătarea acestui discernământ duhovnicesc, dată fiind paleta uriașă de oferte cu aparență bună din ziua de astăzi.

De aceea, aplicarea, adaptată la măsura noastră și în forme accesibile, a ascezei/nevoinței Sfinților este o nevoie vitală a lumii de astăzi, pentru deșteptarea unui simț duhovnicesc de orientare și o punere a minții sub ascultarea conștiinței, tocmai spre a o feri de slăbănogirea ei prin patimi.

Florin Caragiu