duminică, 23 aprilie 2017

Scriptură și Isihasm (20)

Isihia este taina pregustării împărăției lui Dumnezeu, care, transcenzând nevoile individuale firești în direcția activării condiției euharistice a creației și a înaintării în orizontul fericirilor, „nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Iar cel ce slujeşte lui Hristos, în aceasta este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni. Drept aceea să urmărim cele ale păcii şi cele ale zidirii unuia de către altul” (Rom. 17, 19). Sfântul Apostol Pavel le cere efesenilor să se silească a păzi „unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Efes. 4, 3), fiind gata a vesti „Evanghelia păcii” (Efes. 6, 15).
Această dispoziție se naște în acord cu cele mai adânci imbolduri ale firii create, fapt ce își are expresia în plăcerea și bucuria ce o însoțesc: „Deci, fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi” (II Cor. 13, 11). În fapt, căile înțelepciunii celei după Dumnezeu, Cel ce „nu este al neorânduielii, ci al păcii” (I Cor. 14, 33), „sunt plăcute şi toate cărările ei sunt căile păcii” (Pilde 3, 17).
Dumnezeul păcii este izvorul învierii lui Hristos, prin „sângele unui testament veşnic” (Evr. 13, 20), sau al iconomiei mântuirii ce ne așază în orizontul eshatologic: „Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos” (I Tesal. 5, 23).

Florin Caragiu


Scriptură și Isihasm (19)


„Când voi aduce nori deasupra pământului, se va arăta curcubeul Meu în nori, și-Mi voi aduce aminte de legământul Meu, pe care l-am încheiat cu voi şi cu tot sufletul viu şi cu tot trupul, şi nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toată făptura” (Fac. 9, 14-15).
Curcubeul amintit în Geneză este în sens tainic prefigurarea întrupării dumnezeiești, ca semn al legământului pogorării dumnezeiești multmilostive către toată zidirea. Aceasta pentru că închipuie desăvârșirea divină (prin reprezentarea unei bolți de lumină în multe culori, ca o cunună a slavei) ce acoperă și cuprinde creația, străpungând norii patimilor (sau modul vieții decăzute din plinătatea harului) și pogorându-se până la ea.
Tot ca un semn al împăcării, în Vechiul Testament, erau așezați deasupra chivotului „heruvimii slavei, care umbreau altarul împăcării” (Evr. 9, 5). Lumea îngerească este astfel solidară, în menirea ei, cu această taină a coborârii divine iubitoare.
Jertfa de împăcare din Vechiul Testament este la rândul ei o prefigurare a Jertfei lui Iisus Hristos, Cel ce este „chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura, pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El. El este mai înainte decât toate şi toate prin El sunt aşezate. Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate. Căci în El a binevoit (Dumnezeu) să sălăşluiască toată plinirea. Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale. Dar pe voi, care oarecând eraţi înstrăinaţi şi vrăjmaşi cu mintea voastră către lucrurile rele, de acum v-a împăcat, prin moartea (Fiului Său) în trupul cărnii Lui, ca să vă pună înaintea Sa sfinţi, fără de prihană şi nevinovaţi, dacă, într-adevăr, rămâneţi întemeiaţi în credinţă, întăriţi şi neclintiţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită la toată făptura de sub cer şi al cărei slujitor m-am făcut eu, Pavel” (Col. 1, 15-23).
Împăcarea creației cu Dumnezeu exprimă revenirea creației la modul vieții celei după chip, umbrite de harul dumnezeiesc, anticipând viitoarea rodire a felurimii darurilor Sfintei Treimi întru același Duh (I Cor. 12, 4) în orizontul împărăției iubirii.

Florin Caragiu



sâmbătă, 22 aprilie 2017

Scriptură și Isihasm (18)



Dumnezeu i-a arătat Proorocului Moise slava Sa; „pentru credinţa şi pentru blândeţea lui l-a sfinţit; l-a ales pe el din toţi muritorii, l-a făcut să audă glasul Său şi l-a băgat pe el în norul de pe munte” (Isus Sirah 45, 4-5). Schimbarea la Față a lui Iisus Hristos înaintea ucenicilor Săi pe muntele Tabor a trezit în inima ucenicilor o dorință nespusă de a înveșnici clipa: „Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una” (Matei 17, 2-4). Această atracție irezistibilă a slavei dumnezeiești o trăiește spiritul uman atunci când se apropie de Dumnezeu cu credință și cu acea dragoste ce dă consistență autentică vieții, întrucât „de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt” (I Cor. 13, 2). Poruncile dumnezeiești însele au ca esență dragostea, căci „ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă nefăţarnică” (I Tim. 1, 5). Căutarea isihiei prin invocarea numelui lui Iisus Hristos exprimă tocmai această dorință de a face lăcaș în inimă Domnului, pentru a respira fără încetare prezența Lui, întru care „bine este să fim noi aici”.

Florin Caragiu


vineri, 21 aprilie 2017

Scriptură și Isihasm (17)



Isihia se naște din însăși mângâierea Duhului Sfânt, întru care se zidește Biserica: „Biserica, în toată Iudeea şi Galileea şi Samaria, avea pace, zidindu-se şi umblând în frica de Domnul, şi sporea prin mângâierea Duhului Sfânt” (Fapte 9, 31). Mângâierea divină vine și din aderența lăuntrică la cuvântul Scripturii, „căci toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învăţătura noastră, ca prin răbdarea şi mângâierea, care vin din Scripturi, să avem nădejde” (Rom. 15, 4). Aceasta exprimă capacitatea de modelare iconică a omului după chipul Sfintei Treimi și al chenozei proprii iubirii dumnezeiești, de la care vine toată mângâierea: „Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea, Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem şi noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu” (II Cor. 1, 3-4). Alipirea făpturii la binele dumnezeiesc este scopul Întrupării lui Hristos, a asumării creației în însuși Trupul Său: „Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi Dumnezeu Tatăl nostru, Care ne-a iubit pe noi şi ne-a dat, prin har, veşnică mângâiere şi bună nădejde, să mângâie inimile voastre şi să vă întărească, la tot lucrul şi cuvântul bun” (II Tesal. 2, 16-17). Întoarcerea cu fața spre Dumnezeu, care echivalează cu o ieșire din robia patimilor, se face astfel izvor de mângâiere veșnică: „Când a întors Domnul robia Sionului ne-am umplut de mângâiere” (Ps. 125, 1). Îngerului ce invoca în rugăciuni milostivirea lui Dumnezeu „Domnul i-a răspuns cu cuvinte de mângâiere” (Zaharia 1, 13).

Florin Caragiu



joi, 20 aprilie 2017

Acatistul Sfântului Ierarh Teotim I Scitul





Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Slava Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă ne-o noua astăzi, şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, ca, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pre noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,

Doamne, miluieşte-ne pre noi, că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pre noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Uşa milostivirii deschide-o nouă binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut. Carele pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut Om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi sade de-a dreapta Tatălui. şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Carele a grăit prin prooroci. Întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică. Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !

Doamne miluieşte (12 ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu,
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu,
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
 
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ţie Dumnezeule,
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ţie Dumnezeule,
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ţie Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va veşti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Tropar glas 3

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate, Părinte Ierarhe Teotim, roagă pe Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1

Prealuminat păstor al Tomisului, vas al isihiei şi cuvântării de Dumnezeu, chip al iubirii părinteşti te-ai arătat, Sfinte Ierarhe Teotim, revărsând în lume mirul milostivirii de Sus. Pentru aceasta, ca la un izvor pururea curgător al harului lui Dumnezeu la tine alergăm şi cu credinţă îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teotim, inimă în care bate iubirea Sfintei Treimi!

Icosul 1

Purtând moştenirea de neam şi pământ daco-roman, împreună cu propria-ţi viaţă jertfă vie lui Hristos ai adus-o, intrând într-o mânăstire din hotarele Cassienilor şi ale peşterilor. Iar în această vatră de dumnezeiască nevoinţă şi înţelepciune, ca un mare păstor ai strălucit, fiind cel dintâi dascăl şi Părinte al Sfinţilor Ioan Casian şi Gherman.
Bucură-te, pământ sfinţit de iubirea dumnezeiască
Bucură-te, smerenie întipărită cu Chipul lui Hristos
Bucură-te, biserică vie a isihiei
Bucură-te, Chip de Părinte în care Dumnezeu se arată la faţă
Bucură-te, că şi pe noi ne naşti din moarte la Viaţă
Bucură-te, aducere de sine pe altarul iubirii
Bucură-te, de har înrourată asprime a vieţuirii
Bucură-te, crin al pustniceştilor nevoinţe
Bucură-te, comoară de sfinţenie în traiul modest ascunsă
Bucură-te, minte purtătoare de icoană
Bucură-te, împărtăşire de duhovniceasca hrană
Bucură-te, înfrânare născută din dorul de taină
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teotim, inimă în care bate iubirea Sfintei Treimi!

Condacul al 2-lea

Luminând ca o făclie aprinsă de iubirea şi înţelepciunea dumnezeiască, ai fost ales episcop după mutarea din viaţă a înaintaşului tău Gherontie. Atunci şi mai mult te-ai ostenit a semăna în pământul şi neamul tău sămânţa filocalicei vieţuiri, spre rodirea sfinţeniei şi bucuria cântării de: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cu puterea Duhului apa vie a cuvintelor Scripturii o scoteai, revărsând-o peste pământul însetat al inimilor. Aşa prin chipul crinului zugrăveai sufletul lipsit de griji şi vanităţi şi te osteneai a-i izbăvi pe oameni din învăluirea păcatelor şi din spinii grijilor ce înăbuşă iubirea de Dumnezeu şi de oameni.
Bucură-te, piatră de temelie a Filocaliei româneşti
Bucură-te, căutare peste toate a împărăţiei lui Dumnezeu
Bucură-te, râvnă cu dreaptă-socoteală spre desăvârşire
Bucură-te, blândeţe cuceritoare prin iubire
Bucură-te, crin înmiresmat al Dobrogei
Bucură-te, smerenie călăuzită de Duhul la tot adevărul
Bucură-te, voire purtătoare a insuflării dumnezeieşti
Bucură-te, milostivă pogorâre la neputinţele omeneşti
Bucură-te, cunoaştere întru lărgimea Duhului
Bucură-te, minte făcută potir al Cuvântului
Bucură-te, cuvânt făcut scară de la pământ la cer
Bucură-te, cuvânt născut în rugăciune
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teotim, inimă în care bate iubirea Sfintei Treimi!

Condacul al 3-lea

Neîncetat liturghiseai, ca un vrednic ierarh, taina unirii între Dumnezeu şi creaţia Sa, slujind şi teologhisind cu darul Sfintei Treimi spre zidirea Bisericii în dragostea lui Hristos şi bucuria cântării de Aliluia!

Icosul al 3-lea

Cu duhovnicească înţelegere şi mintea lui Hristos ai străbătut filosofia vremii, punând în lucrarea de mântuire tot ce este bun şi frumos şi folositor. Aşa, cu aleasă evlavie şi elocinţă ai semănat dreapta-credinţă dând culturii pecetea Cuvântului întrupat.
Bucură-te, iubire de înţelepciune
Bucură-te, iubire de frumos
Bucură-te, chivot al Euharistiei lui Hristos
Bucură-te, chivot din care iese puterea lui Dumnezeu
Bucură-te, aflător al mărgăritarului din ţarină
Bucură-te, lepădare de sine spre aflarea comorii de taină
Bucură-te, dorire de a împărtăşi tuturor comoara harului
Bucură-te, vedere curată a lumii în lumina lui Hristos
Bucură-te, vedere curăţită de întunericul patimilor
Bucură-te, cunoaştere prin vederea duhovnicească
Bucură-te, cunoaştere prin împărtăşirea dumnezeiască
Bucură-te, credinţă lucrătoare prin iubire
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teotim, inimă în care bate iubirea Sfintei Treimi!

Condacul al 4-lea

Unind tăcerea cu cuvântul şi cu ascultarea, te-ai făcut vas ales al isihiei adevărate, din care toţi cei ce beau cu credinţă se umplu de dorul lui Hristos, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Împăraţi şi episcopi, călugări, credincioşi şi barbari, toţi te cunoşteau şi te preţuiau pentru evlavia, cinstea şi înţelepciunea ta izvorâte din liniştea minţii şi a inimii. Iar tu, iubindu-i pe toţi cu dragostea lui Hristos, nu conteneai să-i tămăduieşti şi să-i luminezi spre a păşi în hotarul lucrării duhovniceşti.
Bucură-te, minte curăţită de patimi
Bucură-te, inimă luminată de har
Bucură-te, arhierescă vrednicie a unirii cu Dumnezeu
Bucură-te, sfânt mărturisitor şi de minuni făcător
Bucură-te, tămăduitor de bolile sufleteşti şi trupeşti
Bucură-te, îmblânzitor prin iubire al sălbăticiei patimilor
Bucură-te, inimă de Părinte, milostivă şi iertătoare
Bucură-te, inimă primitoare şi rugătoare
Bucură-te, inimă în care bat suferinţele şi bucuriile lumii
Bucură-te, braţe părinteşti grabnic ajutătoare
Bucură-te, mare ascet, plin de dragostea lui Hristos
Bucură-te, icoană vie, Chip luminos
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teotim, inimă în care bate iubirea Sfintei Treimi!

Condacul al 5-lea

Epocă de aur s-a arătat răstimpul păstoririi tale pentru mânăstirile şi sihăstriile Dobrogei, Sfinte Ierarhe Teotim. Căci prin apostolica-ţi râvnă pentru Hristos dumnezeiasca viaţă de nevoinţă şi isihie într-însele a înflorit, în neîncetată cântare de: Aliluia!

Icosul al 5-lea

De mântuirea oamenilor pururi te îngrijeai, Teotime Preacinstite, chemându-i şi călăuzindu-i la Hristos cu iubirea ta de Părinte. Pentru aceasta, biserici mari ai înălţat şi împodobit în pământul Dobrogei, pecetluindu-l cu dumnezeiasca frumuseţe a Liturghiei lui Hristos
Bucură-te, apostole al dragostei lui Hristos
Bucură-te, gură de aur a Bisericii strămoşeşti
Bucură-te, floare a raiului isihiei
Bucură-te, veghe la hotarul veşniciei
Bucură-te, lucrarea rodurilor de sfinţenie
Bucură-te, izvor de blagoslovenie
Bucură-te, dar din Darul Treimii Sfinte
Bucură-te, inimă de Părinte
Bucură-te, Purtare a crucii de neam şi pământ
Bucură-te, închinare de fiu pe altarul cel sfânt
Bucură-te, jertfă prefăcută în rod al Învierii lui Hristos
Bucură-te, al dragostei ce zideşte rug luminos
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teotim, inimă în care bate iubirea Sfintei Treimi!

Condacul al 6-lea

Mult ai avut de suferit din partea barbarilor migratori, dar cu desăvârşită blândeţe şi iubire de vrăjmaşi le-ai răspuns, supunând sălbăticia cugetului lor prin daruri, rugăciuni şi sfinţenia vieţii. Drept aceea, "zeul romanilor" te numeau păgânii, iar tu neîncetat Îl mărturiseai pe Hristos, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Icoană vie a lui Hristos te-ai arătat, chip al Bisericii în care Duhul Sfânt se pogoară şi preface darul în împărtăşire de taină a creaţiei cu cele dumnezeieşti
Bucură-te, nerăutate ce topeşti ura şi vrăjmăşia
Bucură-te, bunătate ce te reverşi peste toată făptura
Bucură-te, ieşire în căutarea oii pierdute
Bucură-te, vedere în aproapele a Chipului dumnezeiesc
Bucură-te, dar făcut punte peste abisul neiubirii
Bucură-te, părtaş la slava dumnezeirii
Bucură-te, neclintită răbdare în suferinţe
Bucură-te, stâlp luminos al dreptei credinţe
Bucură-te, odihnă în gestul de dăruire
Bucură-te, vas al luminii mai presus de fire
Bucură-te, iconom al Tainelor celor Sfinte
Bucură-te, împlinitor al voii Cerescului Părinte
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teotim, inimă în care bate iubirea Sfintei Treimi!

Condacul al 7-lea

Citind cu minte curată şi călăuzită de Duhul lucrarea iconomiei dumnezeieşti în viaţa lumii şi în toată filosofia, ai scris, Fericite Teotim, scurte tratate sub formă de dialoguri, în stilul vechii elocinţe. Prin aceasta arătai că însăşi taina creaţiei este după Chipul Treimii, dialog şi dăruire, vedere şi întâlnire, iubire în împărtăşire şi cântare de: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Bătrân cu înţelepciunea şi veşnic tânăr cu frumuseţea chipului te arătai, Părinte, zugrăvind tainic Chipul Tatălui ce în Fiul se arată la faţă întru lumina şi îmbrăţişarea Sfântului Duh.
Bucură-te, vedere a lumii în icoana iubirii duhovniceşti
Bucură-te, contemplare a pecetei sfinte a lucrării lui Dumnezeu
Bucură-te, adâncă închinare înaintea Sfintei Treimi
Bucură-te, frumuseţe străluminată de har
Bucură-te, chip încununat de cinstite plete
Bucură-te, minte încununată de cugete sfinte
Bucură-te, purtător al Chipului moştenirii de neam
Bucură-te, icoană a vieţii monahiceşti
Bucură-te, dor al stării faţă către faţă cu Dumnezeu
Bucură-te, râvnă a întâlnirii creaţiei cu Ziditorul
Bucură-te, iubire de creaţie născută din iubirea lui Dumnezeu
Bucură-te, libertate răsădită în necuprinsul voii dumnezeieşti
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teotim, inimă în care bate iubirea Sfintei Treimi!

Condacul al 8-lea

Învăţai, Sfinte Teotim, după cuvântul Domnului, să iertăm celor ce ne greşesc şi să ne împăcăm cu fratele care are ceva împotriva noastră, înainte de a ne aduce darul la altar. Căci numai aşa liturghisirea noastră primeşte pecetea Duhului iubirii şi viaţa Trupului lui Hristos, întru bucuria cântării de Aliluia!

Icosul al-8-lea

Simplă şi pustnicească îţi era hrana, pe care o închinai ca dar lui Dumnezeu în biserica vie a trupului, chemând şi odihnind în tine rugăciunea cu negrăit suspin a Duhului. Aşa, viaţa ta lua tot mai mult chipul asemănării dumnezeieşti, al împărtăşirii de slava şi bucuria sălăşluirii Sfintei Treimi.
Bucură-te, iertare, punte peste prăpastia dezbinării
Bucură-te, împăcare, răsădire a darului în Trupul Iubirii
Bucură-te, închinare, dăruire de sine pe altarul de taină
Bucură-te, lepădare de poftele şi grijile deşarte
Bucură-te, dorire şi îngrijire de dobândirea Duhului Sfânt
Bucură-te, înfrânare ce găteşti calea Împărtăşirii dumnezeieşti
Bucură-te, oprire a faptelor lipsite de duhul iubirii
Bucură-te, cufundare în pocăinţă şi smerenie a voirii
Bucură-te, tărie neclintită a dragostei duhovniceşti
Bucură-te, acoperământ al binecuvântării părinteşti
Bucură-te, iubire în faţa căreia demonii sunt neputincioşi
Bucură-te, iubire însetată de mântuirea celor păcătoşi
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teotim, inimă în care bate iubirea Sfintei Treimi!

Condacul al 9-lea

Arătai că cel ce păcătuieşte cu cugetul, prin însăşi iuţimea gândului săvârşeşte în minte păcatul complet, pe când faptele pot fi întrerupte de multe lucruri. Drept aceea, Sfinte Teotim, îi îndemnai pe creştini a împlini porunca iubirii, veghind a nu se îndulci cu răsăririle de gând ale ispitelor, ci a căuta numai spre Crucea Învierii lui Hristos, în cântarea de Aliluia!

Icosul al 9-lea

Povăţuiai pe toţi a înainta pe calea desăvârşirii, zugrăvindu-le rodul cel de la capătul drumului, transfigurarea prin iubire ce dă chipul împlinirii
Bucură-te, călăuză pe cărarea cea strâmtă
Bucură-te, cel ce scara raiului o ai străbătut
Bucură-te, cel ce înaintezi în adâncul infinit al tainei dumnezeieşti
Bucură-te, blândeţe neclătinată de valurile ispitelor
Bucură-te, bărbăţie ce sfarmi idolii din lăuntru şi din afară
Bucură-te, smerenie, altar al prefacerii duhovniceşti
Bucură-te, trezvie, oglindă a cugetului lăuntric
Bucură-te, pază a minţii, plivire a odrăslirilor morţii
Bucură-te, rugăciune, semănare a Cuvântului veşnic
Bucură-te, pocăinţă, spălare în lacrima duhului
Bucură-te, cuvânt lucrător în inimi cu puterea lui Hristos
Bucură-te, căutare a iubirii dumnezeieşti, însuşi chipul monahicesc
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teotim, inimă în care bate iubirea Sfintei Treimi!

Condacul al 10-lea

Cu iubire de străini şi dumnezeiască râvnă te osteneai, Sfinte Teotim, a-i aduce pe păgâni la lumina cunoştinţei de Dumnezeu. Pentru aceasta, marele tău prieten, Sfântul Ioan Gură de Aur, ţi-a trimis în anul 399 călugări misionari pentru hunii nomazi de la Istru, ca să înveţe şi ei a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Cu legătura nedezlegată a dragostei şi tăria credinţei neclintite v-aţi unit în iubirea lui Dumnezeu, zugrăvind icoana prieteniei duhovniceşti. Balsam şi mângâiere, sprijin şi îmbărbătare v-aţi făcut unul altuia, întru binevestirea şi slava numelui lui Hristos
Bucură-te, neîncetată slujire lui Dumnezeu şi aproapelui
Bucură-te, râvnă spre plinirea Trupului lui Hristos
Bucură-te, mărturisitor al Cuvântului făcut trup
Bucură-te, prieten al Adevărului întrupat
Bucură-te, prieten devotat al marelui patriarh şi dascăl a toată lumea
Bucură-te, al cuceritorilor barbari supunător cu pacea lui Hristos
Bucură-te, al năvălirilor păgâne îmblânzitor cu iubirea şi înţelepciunea
Bucură-te, împreună-lucrător cu Dumnezeu
Bucură-te, stâncă de care se sparg valurile vrăjmăşiei
Bucură-te, simplitate ce descui porţile înţelegerii
Bucură-te, vedere prin iubire, descoperitoare a tainelor
Bucură-te, descuietor cu razele isihiei al inimilor zăvorâte
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teotim, inimă în care bate iubirea Sfintei Treimi!


Condacul al 11-lea

Întrarmat cu dumnezeiasca înţelepciune şi râvna dreptei credinţe, n-ai pregetat a merge la Constantinopol la sinodul convocat de Sf. Ioan Gură de Aur împotriva învăţăturii greşite a episcopului Antonin al Efesului. Căci ştiai, părinte, că orice erezie răpeşte mărgăritarul de mult preţ, lumina şi bucuria cântării de Aliluia!

Icosul al 11-lea

Peste încă trei ani erai din nou la Constantinopol, sprijinind cu mult curaj, pricepere şi hotărâre pe Sfântul Ioan Gură de Aur împotriva acuzaţiilor aduse de Sf. Epifanie al Ciprului. Aşa te-ai arătat apărător cu dreaptă-socoteală al Ortodoxiei şi scrierilor filocalice, păstrător cu evlavie al sfintei tradiţii şi moştenirii duhovniceşti
Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu şi de oameni
Bucură-te, iubitorule de înţelepciune şi frumos
Bucură-te, iubitorule de adevăr şi pace
Bucură-te, punte peste prăpastia dezbinării
Bucură-te, vedere netulburată de viforul clevetirii
Bucură-te, vedere din hotarul veşnicei iubiri
Bucură-te, sol al dragostei şi isihiei dumnezeieşti
Bucură-te, cunoaştere neatinsă de ură şi învrăjbire
Bucură-te, cunoaştere prin iubire, fără de amăgire
Bucură-te, cunoaştere cu duhovnicească înţelegere
Bucură-te, albină culegătoare a mierii duhovniceşti
Bucură-te, apărător al Sfântului Ioan, pe care întruchiparea Ortodoxiei îl numeai
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teotim, inimă în care bate iubirea Sfintei Treimi!

Condacul al 12-lea

Pentru viaţa ta curată, sfinţenia şi minunile tale te cinsteau chiar şi barbarii necredincioşi, încât dreapta credinţă se înmulţea şi pământul se lumina de strălucirea cântării de Aliluia!

Icosul al 12-lea

Urcând toată scara desăvârşirii, ţi-ai dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, lăsându-ne icoana sfântă a vieţii tale prin care te cunoaştem pururea rugător către Dumnezeu pentru noi, sprijinitor şi călăuzitor pe cărările mântuirii.
Bucură-te, sfeşnic de lumină neapusă
Bucură-te, icoană în care se vede taina creştină
Bucură-te, nevoitor al ştiinţei duhovniceşti
Bucură-te, izbăvitor din întunericul necunoştinţei
Bucură-te, sprijin neclătinat în încercări
Bucură-te, călăuză a celor rătăciţi
Bucură-te, ridicare a celor căzuţi
Bucură-te, tămăduire a celor suferinzi
Bucură-te, braţe părinteşti întinse în ajutorul fiilor risipitori
Bucură-te, isihie, dor împlinit şi pururi înnoit
Bucură-te, comoara sfântă a pământului şi neamului românesc
Bucură-te, stea mult-luminoasă a Bisericii Ortodoxe
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teotim, inimă în care bate iubirea Sfintei Treimi!


Condacul al 13-lea

O, Sfinte Ierarhe Teotim, cum te vom putea cinsti după vrednicie, că sfinţenia vieţii, bogăţia înţelepciunii şi negrăitele tale faceri de minuni ne copleşesc înţelegerea! Cum vom privi la strălucirea Chipului tău încununat de virtuţi şi transfigurat de dragostea lui Hristos, cu necurăţită minte şi inimă? Primeşte dar acum smerita noastră cântare de laudă şi fi-ne pururi aproape pe drumul mântuirii, ca să aflăm şi noi rodul pocăinţei şi haina de nuntă a iubirii Sfintei Treimi, cântând împreună cu tine: Aliluia! (de trei ori)

Icosul 1

Purtând moştenirea de neam şi pământ daco-roman, împreună cu propria-ţi viaţă jertfă vie lui Hristos ai adus-o, intrând într-o mânăstire din hotarele Cassienilor şi ale peşterilor. Iar în această vatră de dumnezeiască nevoinţă şi înţelepciune, ca un mare păstor ai strălucit, fiind cel dintâi dascăl şi Părinte al Sfinţilor Ioan Casian şi Gherman.
Bucură-te, pământ sfinţit de iubirea dumnezeiască
Bucură-te, smerenie întipărită cu Chipul lui Hristos
Bucură-te, biserică vie a isihiei
Bucură-te, Chip de Părinte în care Dumnezeu se arată la faţă
Bucură-te, că şi pe noi ne naşti din moarte la Viaţă
Bucură-te, aducere de sine pe altarul iubirii
Bucură-te, de har înrourată asprime a vieţuirii
Bucură-te, crin al pustniceştilor nevoinţe
Bucură-te, comoară de sfinţenie în traiul modest ascunsă
Bucură-te, minte purtătoare de icoană
Bucură-te, împărtăşire de duhovniceasca hrană
Bucură-te, înfrânare născută din dorul de taină
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teotim, inimă în care bate iubirea Sfintei Treimi!

Condacul 1

Prealuminat păstor al Tomisului, vas al isihiei şi cuvântării de Dumnezeu, chip al iubirii părinteşti te-ai arătat, Sfinte Ierarhe Teotim, revărsând în lume mirul milostivirii de Sus. Pentru aceasta, ca la un izvor pururea curgător al harului lui Dumnezeu la tine alergăm şi cu credinţă îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Teotim, inimă în care bate iubirea Sfintei Treimi!


RUGĂCIUNE

O, Sfinte Ierarhe Teotim, cel prieten şi asemenea prin dumnezeiasca vieţuire marelui Ioan Gură de Aur, veşnicule locaş al sălăşluirii Sfintei Treimi, ajută-ne pe noi, cei căzuţi în robia patimilor, în marea învolburată a ispitelor şi în cumplite neputinţe. Nu ne lăsa pradă pierzării în iadul deznădejdii, spre batjocura vrăjmaşului, ci ascultă săracă rugăciunea noastră pe care o aducem acum cu umilită şi înfrântă inimă, că mult poate mijlocirea dreptului înaintea Preabunului Dumnezeu. Dezleagă-ne din legăturile nevăzute, tămăduieşte-ne şi ne călăuzeşte la raiul smereniei, cu darul de Sus şi rugăciunile tale către Domnul. Acoperă-ne mintea de năvălirile păgâne şi pierzătoare, alinându-ne cu o picătură din roua dumnezeieştii isihii şi ne deschide inima cu razele înţelegerii duhovniceşti, ca să ne gătim cum se cuvine de a-L primi pe Mântuitorul Hristos. Păzeşte ţara şi poporul acesta de meşteşugitele curse ale nevăzutului vrăjmaş, fereşte-ne de toată înşelarea şi de apăsarea duhului lumesc, potrivnic credinţei şi iubirii dumnezeieşti. Ajută-ne să ne lepădăm de toţi idolii văzuţi şi nevăzuţi şi de toată aplecarea egoistă împotrivitoare Crucii iubirii lui Hristos. Întăreşte-ne a ne purta cu mulţumire crucea încercărilor şi suferinţelor îngăduite de milostivul Dumnezeu spre curăţirea şi tămăduirea rănilor de moarte ale păcatului. Sprijină-ne la tot pasul, îndemnându-ne şi ridicându-ne din multele căderi, în urmarea lui Hristos. Treci peste nevrednicia noastră şi cu iubirea ta de Părinte, iartă-ne şi ne primeşte, ajutându-ne să dezgropăm în noi prin pocăinţă şi cu darul lui Hristos Icoana Chipului Dumnezeiesc. Ca lepădând orice necurată pornire sau pătimaşă deprindere, să nu scârbim cu nimic şi să alungăm pe Duhul Cel Sfânt care lucrează în noi asemănarea cu Dumnezeu. Acoperă-ne cu haina iubirii părinteşti, ridică-ne şi fii împreună cu noi pe cărarea cea strâmtă şi necăjită ce duce spre Viaţă. Atinge-te de noi, cei bolnavi sufleteşte şi trupeşte şi opreşte cu harul dat ţie de sus curgerea patimilor, ca să putem găti în inima noastră lăcaş Preasfintei Treimi. Cheamă peste noi suflarea harului lui Hristos ce alungă poftele şi nălucirile spurcate, de zi şi de noapte, şi ne curăţeşte simţirile spre a-L vedea pe Hristos strălucind.
Aşa, Sfinte Ierarhe Teotim, ajută-ne nouă să aducem prescurea rugăciunii şi vieţii noastre la altarul preacurat al Domnului, ca să primim şi noi de la Duhul Cel Sfânt prefacerea duhovnicească şi viaţa Trupului lui Hristos. Şi aşa, la sfârşitul acestei petreceri pământeşti, să putem şi noi intra întru bucuria binecuvântată a Tatălui Ceresc.
O, dumnezeiască Iubire ce în sfinţi străluceşti şi ne descoperi nouă Chipul mântuitor al Sfintei Treimi, vino şi te sălăşluieşte întru noi, cei ce ne închinăm ţie!

(alcătuire de Florin Caragiu)