dragostea-nvie netrăitele
genunchii ei frânți în
sticlă ciobită
pescuiesc
gândul cu cearcăne-adânci
ne aducem aminte
aureola încâlcită-n cupa
nașterii
băută până
la fund
cu
simțământul că da
viața merită
să fie trăită până la capăt
între
posibil și imposibil
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu