crepuscul

 

și mi-am adus aminte pe când eram singur

se-ntunecase pe arterele strâmte

dinăuntru, cuvintele palide

mă priveau cu un amestec de milă și spaimă

alungasem iertarea cu vorbe fără rost

dreptatea ședea lângă mine

ca o minge ușor dezumflată

pe trepte, afară

la ușa ferecată am șezut și am plâns