In celofanul noptii
Ca pe un crin invelesti
Despletitele cai ale vazului.
Doamne al valului de pamant miscat
De suflarea lina a zarii!
In glasul Tau se leagana
Perdelele zilelor ratacite
Intre stoluri plutitoare in vant,
Dormitand peste ape.
In palma Ta, in nisipul ei miscator
Luptele pier, in Tine se sting
Ca o flacara sabii.
Ne treci prin noi insine
Ca printr-o poarta. Asa ne lasam,
Fara teama, in urma. Asa ajungem
Din urma viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu