Când
suntem vorbiți de rău, clevetiți, ponegriți, ocărâți, nedreptățiți,
disprețuiți, înșelați, urâți, tratați cu indiferență, loviți de aproapele
nostru, suntem tentați să răspundem cu aceeași monedă. Și totuși, nu suntem cu
adevărat vătămați în forul nostru lăuntric decât dacă dăm curs acestei ispite
și răspundem cu rău la răul ce ni se face. Dacă ne înfrânăm această reacție
revanșardă și ne înălțăm sufletul spre Dumnezeu peste valurile tulburării
firești, ne dăm seama că singurul mod de a înfrunta răul stă în alipirea de
bine. Dimpotrivă, răzbunarea este un act de primire în sine a răului. Câtă
vreme stăruiești în gândul bun, iertător, nevătămător, cu înțelegere și
compasiune, te vei bucura de pacea și bucuria Duhului Sfânt. Și chiar dacă
uneori este nevoie de o acțiune fermă de limitare a răului, aceasta nu trebuie să
se contamineze cu intenția distrugătoare de chip a răului, care conține în sine
germenele autodistrugerii.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu