Prefaţă la "Antropologia iconică", de Adrian Lemeni

Lucrarea „Antropologia Iconică reflectată în opera Părintelui Dumitru Stăniloae” a domnului Florin Caragiu actualizează resorturile profunde ale teologiei Părintelui Stăniloae în ceea ce priveşte antropologia.

În contextul contemporan dominat de o sumă de tendinţe antropologice în care, adesea, taina omului este mutilată şi redusă la una dintre funcţiile existenţei sale (economică, socială, politică, culturală, etc.), recuperarea şi valorificarea antropologiei iconice reprezintă un demers fundamental.

În această perspectivă, constituţia iconică a fiinţei umane arată că taina omului nu se epuizează în explicitarea detaliată a materialităţii sale. Astfel, antropologia iconică depăşeşte orice teorie naturalistă de înţelegere a originii şi destinului omului.

În lucrarea sa, Florin Caragiu evidenţiază şi valorifică multiple aspecte ale antropologiei iconice, plecând de la antropologia părintelui Dumitru Stăniloae. Acesta afirma că: „persoana umană este cuvânt cuvântător inepuizabil”. În această perspectivă, în cadrul lucrării este prezentată înţelegerea omului ca fiinţă dialogică, deopotrivă cu alteritate şi orientarea spre comuniunea învăluită de Cuvântul lui Dumnezeu.

Sunt reliefate valenţele pozitive ale limbajului iconic care surprinde dinamica persoanei şi comuniunii. Este un limbaj relaţional care evită riscul manipulării şi obiectivizării rigide a conceptelor din antropologie.

Lucrarea „Antropologia Iconică reflectată în opera Părintelui Dumitru Stăniloae” este articulată la preocupările antropologice actuale, constituindu-se într-un răspuns care poate să indice reperele semnificative ale antropologiei fundamentate hristologic şi împlinite în spaţiul ecleziologic.



Conf. dr. Adrian Lemeni,
Catedra de Teologie Sistematica,
Facultatea de Teologie Ortodoxa,
Universitatea Bucuresti