prezenţă în absenţă

ia o nuia înflorită şi mergi după norul acela.

atâţia ani n-ai ştiut pe unde s-o apuci
ca să-ţi găseşti tatăl. lumea te arăta cu degetul
pentru că ai un os ieşit din piept şi ştii
cât de repede trece timpul când cauţi în jur
imagini care să-ţi vorbească despre o fiinţă
pe care n-ai văzut-o demult. toate îţi spun ceva,
reţin o prezenţă care te face să continui.

dar acum poţi pleca, pentru că o flacără mică
te-aşteaptă să te aşezi sub ea. atunci vei putea
spune ce ai pe suflet, şi se va lăsa noaptea.