o coropișniță uriașă
merge spre pat cu pași
hotărâți
obosită de moarte
de spaimă o lovești și în
aer sar stropi
sub microscopul la care vezi
expansiunea universului
până în punctul în care dispari
fără urmă
ce crimă perfectă, îți spui
și noaptea ți se prelinge pe
față
ai transpirat
timpul trece prin tine
cu viteza unei comete
ce devine o minge de foc
la contactul cu atmosfera
îți întorci capul
și te uiți în ochii mari ai
insectei
ca într-o oglindă în care
palmele
îți acoperă fața