Frontignan – plaja
In
Frontignan artistii canta
Recita
din Voltaire, Valery.
Doua
femei rupte dintr-un film vechi
Ne
servesc.
Lumea
se roteste
In
umbra lui don Quijote –
Imbracata
in haine de gala,
Suferinta
isi ridica privirea
Surazand
catre viata fara motiv.
Sa
inclinam paharul,
Cedand
trecerea anilor.
Montpeiller
In
piata oului tinerii vad rasturnata
Lumea,
pe casti negre invartind
Comedia.
Privindu-i, leandrul ramas
In
ochirea ce a sters o gradina
Tresare.
Viata ne plimba in castelul
De
apa. Tai painea magilor
Si
dai peste un bob de fasole – esti
Intre
noi regina! Saint Pierre, catedrala,
Duce
pe umeri apusul bantuit
De
poezia teraselor largi,
Ce
ne astern la picioare orasul.
Frontignan
In
piata cu legume si fructe, poetii
Isi
asaza in liniste cartile. O foame uitata
Scurma
carnea celor ce trec.
Saint
Paul ii asteapta cu fruntea
Pe
torsul platanilor. La vernisaj,
Copilul
cu mana la gura pare
Ca
a vrut sa ne spuna ceva. S-a oprit
In
ultima clipa, nestiind de putem indura
In
suflare aripa schimbarii.
Sete
Tarziu
gasim mormantul poetului
In
cimitirul marin. Abia i se vede inscris
Pe
piatra numele. Pe langa el
De
mai multe ori am trecut
Fara
sa ne dam seama. Cum zi de zi
Iti
ating oameni vederea si nu stii cate ascund.
Cum
caligraficul scris cu dese stersaturi
Umbreste
un glas ce-si trimite ascutitele raze
Din
norul de pescarusi, din farul aprins
In
coasta marii ca o inima a marginilor,
Din
teatrul marii, din orasul cu vine de apa.
Nu
departe, frescele strang in navoade
Memoria, vantul. Pe urmele noastre, delfinii.
