Colaj

Pur și simplu au inventat

Iar într-o bună zi

Din motive necunoscute științei

O fostă pasăre

După o scurtă discuție

În timpul zborului

Contactase temperatura universului –

Un univers care se rotește –

Fremăta de entuziasm

Era atât de neinițiată

Simțindu-se jenată a făcut un tur

Până să apară

Pentru prima simulare

Deasupra intrării

Nimeni nu ne-a spus vreodată

Ne-ar fi țâșnit

Atractiva explicație

Nu te teme să greșești

Indiferent ce vor scrie

Experiența rămâne

Un lucru incredibil

Ce face ca totul să fie

Un Univers pentru începători

Turnul lui Babel

Turnul lui Babel e, pe undeva, însăși pretenția totalizatoare a cunoașterii raționaliste, autosuficiența rațiunii ce își închipuie că poate epuiza (monologic, autonom) taina infinită a existenței. În fond, rațiunea însăși își trage substanța din fondul de aur al tainei dumnezeiești ce dă logos și orientare spre dialog creației.

Esența artei

Arta nu oglindește pasiv realitatea, ci îi schimbă mai mult sau mai puțin discret ordinea, valoarea actului artistic stând tocmai în mutația de sens pe care o operează în raport cu o scanare naturalistă a realității, și e vorba de fermentul personal, antientropic, investit în miezul realității, care îi dospește imaginea și o pune într-o lumină nouă, ce scurtcircuitează prima impresie și așteptările comune. Dacă se folosește de contraste, de forța de sugestie a negativului, asta nu înseamnă că arta este în esența ei negare, că orizontul ei de devenire e arondat tragicului, ci se poate observa că esența artei e tocmai o răsturnare a negării, o negare a negării prin valențele expresivității artistice, în chiar miezul fenomenului tragic. Arta înseamnă paradoxul unei experiențe ce răstoarnă perspectiva asupra lumii. Ea nu exprimă nevoia de sens într-un simplu contrast cu absurdul existenței (cum se întâmplă în vederea comună), ci manifestă nevoia de sens în și prin chiar absurdul existenței, la fel cum o sămânță poate germina ca prin miracol în crăpătura unei stânci și se poate dezvolta acolo, în condițiile cele mai nefavorabile, sub forma unei plante luxuriante.

Florin Caragiu