marți, 2 iunie 2015

Esența artei






Arta nu oglindește pasiv realitatea, ci îi schimbă mai mult sau mai puțin discret ordinea, valoarea actului artistic stând tocmai în mutația de sens pe care o operează în raport cu o scanare naturalistă a realității, și e vorba de fermentul personal, antientropic, investit în miezul realității, care îi dospește imaginea și o pune într-o lumină nouă, ce scurtcircuitează prima impresie și așteptările comune. Dacă se folosește de contraste, de forța de sugestie a negativului, asta nu înseamnă că arta este în esența ei negare, că orizontul ei de devenire e arondat tragicului, ci se poate observa că esența artei e tocmai o răsturnare a negării, o negare a negării prin valențele expresivității artistice, în chiar miezul fenomenului tragic. Arta înseamnă paradoxul unei experiențe ce răstoarnă perspectiva asupra lumii. Ea nu exprimă nevoia de sens într-un simplu contrast cu absurdul existenței (cum se întâmplă în vederea comună), ci manifestă nevoia de sens în și prin chiar absurdul existenței, la fel cum o sămânță poate germina ca prin miracol în crăpătura unei stânci și se poate dezvolta acolo, în condițiile cele mai nefavorabile, sub forma unei plante luxuriante.

Florin Caragiu

Niciun comentariu: